Catalin Titu :: viata si opera :)

Dupa alte doua incercari ratate (prietenii stiu de ce..) de a face un traseu in Ceile Tisitei in sfarsit la a treia incercare am reusit. Echipa a fost formata din Deto, Mirela si Dorel reprezentand capitala :) iar de la Iasi eu impreuna cu Irina (colega de la IT+) si prietenul ei Silviu.

Initial vremea se anunta cam naspa (in sensul de ploaie) dar existau totusi oarecare sanse sa fie ok. M-am trezit pe la 4 si dupa ce mi-am cules tovarasii de drum am plecat din Iasi in jur de ora 5. Ploua cu galeata. Totusi atmosfera in masina era destul de buna iar eu lasam sa se inteleaga ca sunt sigur ca va fi vreme buna :). Dupa ce am trecut de Bacau s-a oprit ploaia si au inceput sa apara sparturi in plafonul de nori. Deja pe la Tisita era soare si se anunta o zi superba.

Vorbesc cu Dorel la telefon si aranjam achizitionarea unui profesor. Pe la 10 ajungem la Cascada Putnei si cam in jumatate de ora ajung si "sudistii". Ne echipam, tragem cate o dusca din profesor, lasam masinile la intrarea in parc "si-am plecat!".

Cheile Tisitei sunt superbe iar faptul ca vremea este buna mareste farmecul. La un moment dat ne oprim sa facem o pauza de rehidratare ocazie cu care terminam bidonul de bere ca sa ne luam de-o grija. Evident drumul e un prilej de ne pune la zi cu ultimele noutati....Ajungem la tunel dupa care traseul traverseaza de mai multe ori paraul. Intru pastrarea traditiei Dorel se rupe tot prin parau :). Pe la vreo 2 stam la masa in poiana care cica e obiectivul final. La masa evident pe langa mancare se mananca si mult.... Recomand min 2.54 de pe filmul de mai jos :).

(filmul e putin distorsionat de la softul cu care am facut montajul. cand o sa am timp promit sa remediez problema. va multumim pentru intelegere..)



Drumul de intoarcere e destul de lejer. Eu ma rup prin niste crengi varand sa demonstrez cum se poate traversa paraul fara sa trec prin apa. Deto ramana sa faca poze la cascada si cica ne va ajunge ... Evident ca nu se grabeste. La un moment dat vedem un pui de urs care alerga prin padure. Marim putin pasul ca sa nu ne intalnim cu mamica lui. Aproape de iesirea din parc eu cu Dorel ne intoarcem dupa Deto care evindent ca nu mai venea. Dupa ce il injuram bine ne intalnim cu ceilalti la iesirea din rezervatie.

Galeria foto a turei

(evident ca Deto nu ne da toate pozele ca sa nu cumva sa ne ingrasam. promit sa pun mai multe pe masura ce voi intra in posesia lor)

Punem corturile aproape pe intuneric si facem un foc. Eu cu Dorel ne ocupam de profesor si evindent ca nu ne lasam pana cand nu terminam tot :). Bineinteles la foc se spun o gramada de ineptii. La un moment dat raman singur cu Dorel prilej cu care ne "spovedim" unul altuia in legatura cu niste subiecte mai carne. Pe la 2 noaptea plecam la culcare. Eu dorm afara ca de obicei. Oricum daca intram in vre-un cort i-as fi imbatat si pe restul :). Dupa cateva saptamani de insomnie depresiva reusesc sa dorm in sfarsit.

A doua zi e "easy like a sunday morning"... Lenevim si stam la vorbe pe langa foc. Din Octavia se aude Whitesnake... Ca sa o citam pe Mirela "am evoluat de la stadiul de parameci...". O fi stiind ea ceva. Pe la doua plecam. Tura se termina pe o vreme la fel cum a inceput (ploua la greu) dar evident ca asta nu conteaza.

Concluzii

Tura in sine frumoasa desi cam pentru pensionari. Cel mai mult a contat pentru mine sa ma revad cu bucurestenii mei dragi :) (mai ales cu Mirela pe care nu o mai vazusem si nici nu mai vorbisem de vreun an jumate). Desi obositor ca program pot spune ca m-am intors mult mai odihnit in Iasi si oarecum as putea spune ca m-am regasit pe mine.