Catalin Titu :: viata si opera :)

Asadar dupa o pauza de aproape o luna venise vremea pentru o noua isprava montana. In vizor se afla mai demult Piatra Craiului asa ca pe la jumatatea saptamanii anterioare s-a dat drumul la mailuri. Andrei si Deto au abandonat din prima asa ca ramasesem doar eu cu Dorel. Acum nu ca nu as fi apreciat minunata lui companie dar avea sa fie cam putin fun, mai ales ca era si ziua in care planeta aniversa 32 de anisori de cand se bucura de prezenta lui :) . Asa ca mi-a venit o ideie geniala (ca de obicei si va rog sa luati act de modestie...), mai ales ca si Leo ar fi fost doritor de o iesire. Asa ca i-am invitat pe Cipanton si pe Diana (colega de la IT+) sa participe propunand o tura mai putin dificila.Cum spre surprinderea mea nu am fost refuzat de nimeni m-am prezentat vineri seara la Comanesti.

Ne-am adunat la mine acasa (io, Cip, Diana si Leo) chipurile sa discutam despre cum facem a doua zi. In realitate sa bem niste wisky si niste bere. Redau un scurt dialog dintre mine si Leo in fata blocului in timp ce ne gandeam ce bagaje sa luam sus si ce sa lasam in masina:

Leo: Ce vrei sa bei, wisky sau rachiu?
Io: Avem bere?
Leo: Da.
Io: Atunci wisky.

Diana nu a inteles nimic din acest dialog. De fapt eu am raspuns corect la o intrebare pa care Leo a pus-o gresit.. Corect ar fi fost : Cu ce vrei sa bei berea? :) (prietenii stiu de ce...).

Ne culcam pe la ora unu iar la 4 dau desteptarea. Leo ma intreaba chior de somn daca e prea tarziu sa se retraga. Confirm. Asa ca in 15 min suntem jos la masina. Avand o experienta considerabila Dorel ma suna sa verifice daca nu dormim si daca mai putem ajunge :) . Il linistesc ca situatia este sub control si mergem sa-l recoltam pe Cip. Ajungem destul de repede in Brasov si dupa ce na invartim aiurea in vreo doua sensuri giratorii de pe centura, ne intalnim in Zarnesti cu Dorel. Peste alte 20 de min. suntem la Plaiul Foii de unde dupa o scurta sesiune informativa pornim in traseu. Desi vremea e destul de urata sunt nerabdator sa ajungem in zona alpina unde eu cu Dorel urmeaza sa ne despartim de restul grupului pentru a evolua la lanturi. Atmosfera e super ok, se fac mistouri legate de forma fizica a unora....Dupa vreo ora de mers ajungem la refugiul Spirla unde facem un popas de vre-un sfert de ora. Dupa alte 10 minute ajungem la intersectiia traseelor. Eu cu Dorel pornim pe lanturi spre varful La Om iar restul pleaca spre Marele Grohotis.


Galeria foto a turei (de vazut titlurile pozelor)

Traseul nostru este absolut superb, spectacol la fiecare pas si o minima doza de adrenalina cat sa-ti aduca aminte unde te afli. Exclamam la fiecare pas de parca nu am mai fi fost niciodata pe munte. Din pacate insa norii continua sa invaluie totul si pe la la 1500 de m nu prea mai vedem mare lucru. Dupa vreo 2 ore si ceva ajungem pe vf. La Om. Intram in refugiu pentru a lua pranzul. Eu sunt as usual pe light si mananc niste musli pe care le-am gasit in refugiu. Vazand cam cum sta vremea hotaram ca e mai bine sa ne intoarcem tot pe lanturi pentru ca oricum nu am fi vazut nimic pe creasta sudica. La un moment dat insa apare o spartura datatoare de sperante prin nori. Hotaram sa mai stam o ora sa vedem daca se schimba cumva vremea. Dorel parea mai convins ca tre sa ne intoarcem decat sa mergem pe creasta. Hotaram pana la urma sa mergem jumatate de ora si daca vremea e buna sa continuam. S-a dovedit a fi o decizie inteleapta pentru ca vremea s-a transformat ca prin minune intr-una perfecta. Presati totusi de prognoza pe care o vazusem pe net, am bagat fara oprire pana in Saua Funduri. Evident, pe drum am vorbit intr-una ca doua babe. Am ratat apoi intrarea in traseul de coborare asa ca am mai pierdut vreo 20 de min. Cand in sfarsit coboram pana la locul de unde se incepe mersul pe curba de nivel, incepe sa ploua asa ca putem spune ca am avut mare noroc sa nu ne prinda in creasta. Din pacate am avut apa foarte putina la noi asa ca am suferit destul de tare de sete. Ciudata situatie sa fii ud pana la piele de ploaie si totusi sa mori de sete. La un moment dat am sorbit niste apa din scobitura unei stanci. Evident gandul ne zbura la berile pe care o sa le bem cand ajungem jos...

Din  Saua Funduri ne-am intors pe traseul celorlalti asa ca Dorel a avut parte de o surpriza.. :) (vedeti foto si film).

Pe la 19.30 ajungem si noi la masini. Constatam cu surprindere ca ceilalti abia ajunsesera si ei. Dupa ceremonia de primire cu wisky si bere punem corturile. La un moment dat langa noi vin niste cetateni din constanta care isi arata intentia de a campa acolo. Aici intra in scena Leo care fiind un negociator abil ii abordeaza tinand in mana sticla de J&B. Dupa ce le invedereaza faptul ca e ziua lui Dorel si ca sunb nicio forma n-or sa se poata odihni acolo, cei doi isi iau talpasita. Ne punem la masa, moment in care incepe ploaia. Dorel manca sprijinit intr-o mana care se afla in ditamai balta. Macroul din conserva avea acum apa din belsug iar carnatii uscati erau uzi dea binelea. Aceste aspecte nu aveau insa cum sa sperie animalele padurii care se adunasera sa petreaca :)).

Dupa mai multe episoade amuzante care a caror relatare nu am sa o fac aici din lipsa de timp dar si pentru ca unele chestii trebuie sa ramana doar in memoriile participantilor, Cip reuseste sa faca focul. Mai stam pana pe la vreo 2 si ceva in ploaie dupa care parcam in corturi. Am dormit dus si m-am trezit surprinzator de odihnit. Mai lenevim pana pe la amiaza dupa care plecam spre case ca sa ajungem in timp pentru finala campionatului mondial. Ne oprim in drum la Bran pentru un pranz la un restaurant. Drumul la intoarcere e cel putin la fel de amuzant si nu se simte deloc oboseala. Si da Cip am sa scriu ca am intrat pe contrasens in Brasov. Sper ca esti multumit :)

In concluzie au fost o tura si o iesire super reusite. A meritat oboseala drumului destul de lung. Si inca odata "La multi ani Dorel!". In incheiere va invit sa vedeti filmul cu care ne-am obisnuit deja (scuzati calitatea dar nu am avut timp sa-l pigulesc cum trebe. Promit sa remediez problema insa oricum esentialul reiese si la calitate mai slaba).